Legea din 24 martie 1909 pentru modificarea unor dispoziţiuni din legile relative la organizarea judecătorească, în Titlul III, intitulat "Despre Consiliul Superior al Magistraturii" prevedea, ca se înfiinţează pe lângă Ministerul de Justiţie un Consiliu Superior al Magistraturii, ale cărui atribuţiuni vor fi:

·      a-şi da cu părerea, conform legii, asupra confirmării, numirii şi înaintării magistraţilor de orice grad, începând cu judecătorii de ocoale şi cei de tribunale de judeţe;

·      a judeca, conform legii, infracţiunile magistraţilor inamovibili la datoriile profesionale, şi a hotărî pedepsele aplicabile acelora cari se abat de le acele datorii;

·      a-şi da avizul în toate cazurile în care va fi consultat de ministru;

·      a îndeplini orice alta însărcinare i s-ar da prin legi.

Consiliul era compus din: 3 membri şi un supleant aleşi de Curtea de Casaţiune; 
2 membri şi un supleant aleşi de Curtea de Apel din Bucureşti; inspectorul curţilor de apel sau în lipsa lui, un al patrulea membru ales de Curtea de Casaţiune, ori de câte ori vor fi chestiuni privitoare la Curtea de Casaţiune sau la Curţile de apel; unul din inspectorii tribunalelor, desemnat de ministru; un delegat al Ministerului de Justiţie sau de ministrul de justiţie însuşi.

Alegerea membrilor se făcea de către fiecare Curte, în adunarea generala, în prezenta procurorului general respectiv, cu scrutin secret şi cu majoritatea absoluta a voturilor.

Ministrul de justiţie putea convoca Consiliul ori de câte ori aprecia ca era nevoie. Şedinţele nu se puteau tine decât cu cel puţin şapte membrii, iar deciziile nu se puteau lua decât cu cel putin patru voturi. Părerile, atât a majorităţii, cât şi a minorităţii, trebuiau neapărat motivate.

La începutul funcţionarii sale, Consiliul îşi alegea, dintre membrii sai, preşedintele pentru toata durata lui. La alegerea preşedintelui luau parte toţi membrii Consiliului, atât cei aleşi, cât şi cei desemnaţi. Când ministrul justiţiei lua parte la şedinţa, acesta prezida Consiliul. În lipsa ministrului şi a preşedintelui, Consiliul era prezidat de cel mai vechi dintre membrii aleşi de Curtea de Casaţiune.

Funcţia de secretar al Consiliului era îndeplinita de un funcţionar din minister, însărcinat anume de ministrul justiţiei. Funcţiunile membrilor aleşi de câtre Curtea de Casaţiune şi de catre Curtea de apel erau pentru un mandat de doi ani. Membrii al căror mandat expira erau reeligibili.

Prin Legea pentru organizarea judecătoreasca din anul 1924, cu modificările din anul 1925, au fost aduse completări referitoare la Consiliul Superior al Magistraturii, privind componenta acestuia, cvorumul necesar ţinerii şedinţelor şi luării hotărârilor, precum şi modul de înlocuire a membrilor consiliului. De asemenea, s-a prevăzut ca funcţia de secretar al consiliului urma sa fie îndeplinita de directorul general al personalului din Ministerul Justiţiei sau de către înlocuitorii săi.

Prin Legea pentru organizarea judecătorească din anul 1952 dispoziţiile privind Consiliul Superior al Magistraturii au fost abrogate.

După anul 1989 instituţia Consiliului Superior al Magistraturii este consacrată în două articole ale Constituţiei din anul 1991, care a preluat un model răspândit atât în state cu o considerabila tradiţie democratică, cât şi în cele aflate în tranzitie catre o aşezare a instituţiilor pe principii democratice.

Astfel, potrivit art. 132: „Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din magistraţi aleşi, pentru o durata de 4 ani, de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţa comună" . Conform art. 133: „(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii. În acest caz, lucrările sunt prezidate, fără drept de vot, de ministrul justiţiei; (2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de consiliu de disciplină al judecătorilor. În acest caz, lucrările sunt prezidate de preşedintele Curţii Supreme de Justiţie."

Aceste prevederi constituţionale au fost detaliate prin dispoziţiile Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, cu modificările ulterioare, şi ale Regulamentului de funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Hotărârile Parlamentului nr. 4/1993, nr.6/1993, nr. 21/1993 şi nr. 25/1993 a fost stabilita componenta primului Consiliu Superior al Magistraturii după Revoluţia din Decembrie 1989, care a funcţionat în perioada 1993-1994.

Membrii celui de-al doilea Consiliu au fost desemnaţi prin Hotărârile Parlamentului României nr. 13/1994, nr. 15/1994, nr. 16/1994, nr. 20/1994 şi nr. 15/1995. Acesta a funcţionat în perioada 1994–1997.

Cel de-al treilea Consiliu a funcţionat în perioada 1998 - mai 2003, membrii sai fiind desemnaţi prin Hotărârile Parlamentului României nr. 16/1998 şi nr. 22/1998.

Prin Hotărârea nr. 14/2003, adoptata în şedinţa comuna din 7 mai 2003, Parlamentul României a desemnat, pe o perioada de 4 ani, magistraţii celui de-al patrulea Consiliu Superior al Magistraturii.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţia României, revizuita: „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativa, executiva şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale".

Capitolul VI din Titlul III al legii fundamentale este consacrat autorităţii judecătoreşti, formată din instanţele judecătoreşti, Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii, fiecare cu atributii proprii, stabilite prin normele constituţionale şi prin alte dispoziţii legale.

Constituţia revizuită, prin articolul 132 alin. (1), a conferit misiunea de „garant al independenţei justiţiei" Consiliului Superior al Magistraturii, ca unic reprezentant al autorităţii judecătoreşti.

Dispoziţiile constituţionale revizuite fixează numărul de membri ai Consiliul Superior al Magistraturii la 19, din care:
- 14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat; aceştia fac parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru procurori; prima secţie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;
- 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, cu o vechime de cel puţin 7 ani într-o profesie juridică sau în învăţământul juridic superior, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat; aceştia participă numai la lucrările în plen, cu drept de vot;
- ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Consiliul Superior al Magistraturii este condus de preşedinte, ajutat de un vicepreşedinte, aleşi de plen, în prezenţa a cel puţin 15 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, cu votul majorităţii membrilor prezenţi dintre cei 14 membri aleși în adunările generale ale magistraților, care fac parte din secţii diferite, pentru un mandat de un an. Mandatul preşedintelui nu poate fi reînnoit.
Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani.
Conform art. 132 alin. (6) din Constituţia României, revizuită, „Preşedintele României prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la care participă".